Despre carte: an / Raport la Simpozionul Internațional „Sinergie: concepte - metode - perspective”. Berlin, 29 iunie - 1 iulie 2011 Discursul prezintă o analiză sistematică a conceptului de sinergie în principalele sfere de utilizare a acestuia, atât în ​​istorie, cât și în discursul academic contemporan. Se constată că „teritoriul sinergiei” este format prin toate semnificațiile sale cuprinde trei domenii principale, respectiv, în teologie (cronologic, cea mai timpurie apariție a sinergiei), antropologie și sinergie. Sunt descrise versiuni corespunzătoare ale sinergiei, iar relațiile lor reciproce sunt elucidate. Se arată că dintre toate versiunile, rolul cel mai important revine sinergiei în antropologie: noțiunea teologică originală de sinergie poate fi tradusă în antropologie ca paradigmă a „deblocării ontologice” a omului și apoi extinsă la o paradigmă generală a constituției umane care este un nucleu de antropologie de tip nou, nonclasic, neesențialist și fără subiect. Mai mult, descriem un program care face posibilă dezvoltarea liniei de extensii antropologice a sinergiei transformând și mai mult sinergia în principiul metodologic al unei noi episteme pentru științe umaniste. Analizând relația acestui „mainstream antropologic” în utilizarea sinergiei cu sinergia în sinergie, găsim părți suprapuse ale celor două domenii. Se trage concluzia generală că întreg teritoriul sinergiei corespunde practic unei singure paradigme universale cu structură ramificată și mare resursă euristică care nu este încă epuizată de departe..